adia – Romanian verb conjugation

Romanian verb forms of adia

Nominal Forms

Infinitiv: a adia
Infinitiv compus: a fi adiat
Gerunziu: adiind
Participiu: adiat

Cognates

-

Long Infinitive

Indicativ

Prezent

euadii
tuadii
eladie
noiadiem
voiadiaţi
eiadie

Perfect compus

euam adiat
tuai adiat
ela adiat
noiam adiat
voiaţi adiat
eiau adiat

Imperfect

euadiam
tuadiai
eladia
noiadiam
voiadiaţi
eiadiau

Mai mult ca perfect

euadiasem
tuadiaseşi
eladiase
noiadiaserăm
voiadiaserăţi
eiadiaseră

Perfect simplu

euadiai
tuadiaşi
eladie
noiadiarăm
voiadiarăţi
eiadiară

Viitor I

euvoi adia
tuvei adia
elva adia
noivom adia
voiveţi adia
eivor adia

Viitor II

euvoi fi adiat
tuvei fi adiat
elva fi adiat
noivom fi adiat
voiveţi fi adiat
eivor fi adiat

Viitor I (popular)

euo să adii
tuo să adii
elo să adie
noio să adiem
voio să adiaţi
eio să adie

Viitor II (popular)

euam să fi adiat
tuai să fi adiat
elare să fi adiat
noiavem să fi adiat
voiaveţi să fi adiat
eiau să fi adiat

Viitor I (popular)

euoi adia
tuîi adia
ela adia
noiom adia
voiîţi adia
eior adia

Subjonctiv

Prezent

euadii
tuadii
eladie
noiadiem
voiadiaţi
eiadie

Perfect compus

eufi adiat
tufi adiat
elfi adiat
noifi adiat
voifi adiat
eifi adiat

Conditional

Prezent

euaş adia
tuai adia
elar adia
noiam adia
voiaţi adia
eiar adia

Perfect

euaş fi adiat
tuai fi adiat
elar fi adiat
noiam fi adiat
voiaţi fi adiat
eiar fi adiat

Prezent

Imperative

tuadie
voiadiaţi

Verbs similar to 'adia'

alia, audia, radia, abdica, aciua, adăpa, adera, admira, adora, adula,

Translations

Synonyms & Antonyms

Etymology

Either from a Vulgar Latin root *adiliare, from Latin ilia or more likely from a Vulgar Latin root *adoliāre, from Latin adolēre (“burn; hence turn to vapor”), possibly through an early Romanian form *aduia. Another theory suggests a Latin root *aduliāre, from adulārī.

Verbs referencing "adia"

Aromanian adilju.

Additional Information

Sample Sentences

  • [...] lui Dionis se ridica o casă albă și frumoasă. Dintr-o fereastră deschisă din catul de sus el auzi prin aerul nopții tremurând notele dulci ale unui clavir și un tânăr și tremurător glas de copilă adiind o rugăciune ușoară, pare că parfumată, fantastică. El își închise ochii ca să viseze în libertate. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună [...] (Sărmanul Dionis)