Noun: inimă
Long Infinitive of Verb:
Nominative
| Sg. Indef. | inimă |
| Sg. Def. | inima |
| Pl. Indef. | inimi |
| Pl. Def. | inimile |
Genitive
| Sg. Indef. | inimi |
| Sg. Def. | inimii |
| Pl. Indef. | inimi |
| Pl. Def. | inimilor |
Vocative
| Singular | inimă; inimo |
| Plural | inimilor |
Sample Sentences
Nouns inflected like inimă
fermecătură,
tușinătură,
altoitură,
junghetură,
ridicătură,
duplicătură,
sarică,
manichiură,
scoică,
zvinduitură,
mișcătură,
prădătură,
sipică,
sugătură,
tremurătură,
dibuitură,
lucrătură,
olecăitură,
începătură,
comisură, etc. (List truncated at 20 nouns)
Etymology
Inherited from Latin anima (“soul”). Compare Aromanian inimã. See: Latin Nouns '
anima', Latin Nouns '
anima'.
Translations