Noun: humă
Long Infinitive of Verb:
Nominative
| Sg. Indef. | humă |
| Sg. Def. | huma |
| Pl. Indef. | hume |
| Pl. Def. | humele |
Genitive
| Sg. Indef. | hume |
| Sg. Def. | humei |
| Pl. Indef. | hume |
| Pl. Def. | humelor |
Vocative
| Singular | humă; humo |
| Plural | humelor |
Sample Sentences
Nouns inflected like humă
sfârlă,
botelniță,
palestră,
sfeclă,
endopericardită,
sforță,
mesapică,
mesalină,
mucarniță,
săpoaică,
mânzoaică,
turbosuflantă,
paraglobină,
ustensilă,
serată,
serină,
sepală,
sezină,
seanță,
sedilă, etc. (List truncated at 20 nouns)
Etymology
Probably from Greek χώμα (chóma), possibly partially through a Bulgarian хума (huma). Compare Aromanian umã, which may be linked directly to Latin humus. See: Greek Nouns '
χώμα', Bulgarian Nouns '
хума', Latin Nouns '
humus'.
Translations