Noun: cătină
Long Infinitive of Verb:
Nominative
| Sg. Indef. | cătină |
| Sg. Def. | cătina |
| Pl. Indef. | cătini |
| Pl. Def. | cătinile |
Genitive
| Sg. Indef. | cătini |
| Sg. Def. | cătinii |
| Pl. Indef. | cătini |
| Pl. Def. | cătinilor |
Vocative
| Singular | cătină; cătino |
| Plural | cătinilor |
Sample Sentences
Nouns inflected like cătină
fermecătură,
tușinătură,
altoitură,
junghetură,
ridicătură,
duplicătură,
sarică,
manichiură,
scoică,
zvinduitură,
mișcătură,
prădătură,
sipică,
sugătură,
tremurătură,
dibuitură,
lucrătură,
olecăitură,
începătură,
comisură, etc. (List truncated at 20 nouns)
Etymology
Possibly from Latin catēna (“chain”), referring to the arrangement of the sea buckthorn berries along the branches (and therefore a doublet of the borrowing catenă), or possibly from an alteration of Late Latin catanum, catanus. Cf. also Aromanian cãtinã (“spine, backbone”), which developed a different meaning. See: Latin Nouns '
catēna'.
Translations