încolăcire – Romanian noun declension

Romanian noun forms of încolăcire

Noun: încolăcire
Long Infinitive of Verb: încolăci

Nominative

Sg. Indef.încolăcire
Sg. Def.încolăcirea
Pl. Indef.încolăciri
Pl. Def.încolăcirile

Genitive

Sg. Indef.încolăciri
Sg. Def.încolăcirii
Pl. Indef.încolăciri
Pl. Def.încolăcirilor

Vocative

Singularîncolăcire; încolăcireo
Pluralîncolăcirilor

Sample Sentences

Etymology

From încolăci + -re.

Translations