|
Infinitiv: a şti
Gerunziu: ştiind
Participiu:
ştiut
|
a fi ştiut
|
Indicativ
|
Subjonctiv
|
|
Prezent
eu ştiu
tu ştii
el ştie
noi ştim
voi ştiţi
ei ştiu
|
Perfect compus
eu am ştiut
tu ai ştiut
el a ştiut
noi am ştiut
voi aţi ştiut
ei au ştiut
|
|
Imperfect
eu ştiam
tu ştiai
el ştia
noi ştiam
voi ştiaţi
ei ştiau
|
Mai mult ca perfect
eu ştiusem
tu ştiuseşi
el ştiuse
noi ştiuserăm
voi ştiuserăţi
ei ştiuseră
|
|
Perfect simplu
eu ştiui
tu ştiuşi
el ştiu
noi ştiurăm
voi ştiurăţi
ei ştiură
|
|
|
Prezent
eu ştiu
tu ştii
el ştie
noi ştim
voi ştiţi
ei ştie
|
Perfect compus
eu fi ştiut
tu fi ştiut
el fi ştiut
noi fi ştiut
voi fi ştiut
ei fi ştiut
|
|
Viitor indicativul
|
|
Viitor I
eu voi şti
tu vei şti
el va şti
noi vom şti
voi veţi şti
ei vor şti
|
Viitor II
eu voi fi ştiut
tu vei fi ştiut
el va fi ştiut
noi vom fi ştiut
voi veţi fi ştiut
ei vor fi ştiut
|
|
Viitor I (popular)
o să ştiu
o să ştii
o să ştie
o să ştim
o să ştiţi
o să ştie
|
Viitor II (popular)
am să fi ştiut
ai să fi ştiut
are să fi ştiut
avem să fi ştiut
aveţi să fi ştiut
au să fi ştiut
|
|
Viitor I (popular)
oi şti
îi şti
a şti
om şti
îţi şti
or şti
|
|
|
Imperativ
|
Conditional
|
|
tu ştie
voi ştiţi
|
|
Prezent
eu aş şti
tu ai şti
el ar şti
noi am şti
voi aţi şti
ei ar şti
|
|
Perfect
eu aş fi ştiut
tu ai fi ştiut
el ar fi ştiut
noi am fi ştiut
voi aţi fi ştiut
ei ar fi ştiut
|
|
Prezent
|
|
|
|
